Paradoxuri în swing - #1

Imagine din serialul Secret Diary of a Call Girl

Îmi amintesc că unul dintre lucrurile care m-au surprins când am început să ne uităm la Secret Diary of a Call Girl, acum vreo patru ani, a fost cât timp ocupau în economia fiecărui episod toate pregătirile lui Belle de dinaintea unui job. Pentru un dineu la Buckingham s-ar fi gătit mai repede decât pentru întâlnirea cu un client într-un hotel. La vremea respectivă am crezut că-i doar o componentă a strategiei producătorilor de glamourizare a personajului (efectul colateral era şi de glamourizare a meseriei, din păcate). Mai târziu însă am dat peste un articol într-un ziar britanic despre Belle de Jour, cartea care a stat la baza serialului. O răsfoisem, şi nimic mai mult. Articolul observa ceva interesant: că autoarea jurnalului scrie mai mult despre deghizare decât despre sex. Tot ceea ce the infamous call girl pune pe ea – de la ruj şi lenjerie intimă la pantofii cu tocuri ameţitoare – reprezintă o formă de construire a unei identităţi alternative, identitatea unei prostituate de lux, diferită de cea a tinerei londoneze off duty.

Toutes proportions gardées, experienţa noastră în swing de până acum a fost pentru mine tot o formă de deghizare. La propriu (da, ştiu, e cel mai frivol aspect legat de swing), dacă e să mă gândesc la dresurile de French maid pe care le-am purtat la câteva întâlniri/party-uri şi care în „viaţa de zi cu zi” îmi provoacă aproape acelaşi zâmbet batjocoritor ca un outfit Juicy Couture. Şi la figurat, pentru că în prezenţa altui cuplu mi-am pus mereu o mască. N-am avut probleme să mă dezbrac în faţa unor oameni pe care de-abia îi cunoscusem, dar nu i-am spus niciunuia numele meu de familie. Dacă s-a întâmplat ca vreunul să afle unde lucrez, am avut mereu o strângere de inimă. Sunt de acord să ştie dacă îmi place sexul oral (da), dacă fac sex anal (da, în anumite condiţii) sau dacă I'm into BDSM (no way), dar prefer să nu ştie dacă am fraţi sau surori, ce liceu am absolvit şi cine sunt prietenii noştri vanilla. Mă bucur că am ajuns la o intimitate destul de mare - şi prin asta nu mă refer strict la sex - cu nişte cupluri cu care ne-am văzut de mai multe ori, fără ca ei să aibă habar cât de tăcută sau de vorbăreaţă sunt de fapt ori dacă aroganţa mea e reală sau jucată. I just put on the flirty mask and play!