Cea mai bună parte din swing e sexul cu soția

Da, știu, mulți dintre voi credeți că cea mai tare chestie în swing e faptul că pot sa fac sex cu alte, multe, partenere (sunt convins că nu vă gândiți și la alți parteneri :D). Mai mult, nu trebuie să ascund asta de soție care, nu doar că nu are nimic împotrivă, dar mă și încurajează să o fac...

În parte aveți dreptate. E mișto. Dar nu e nici pe departe cel mai hot lucru din swing.

Dacă faceți swing, vă zic un lucru banal, deci vă puteți opri aici și aștepta postarea următoare. Dacă (încă) nu faceți, aflați că cele mai intense, cele mai bune momente pe care le-am trăit de când facem asta au fost sexul cu soția după o noapte de swing. Invariabil, oricât de epuizați am fi, sfârșim prin a face sex de o intensitate explozivă. Fiziologii or să vină să spună că e un fenomen hormonal firesc, ne-am expus la noi stimuli, am interacționat cu noi parteneri etc. etc.

Dincolo de asta, de faptul că imaginile altor trupuri goale, senzațiile altor atingeri vag străine sunt încă proaspete în memorie și ne țin hiper-excitați încă două - trei zile, mai există ceva acolo în mintea noastră care face ca totul să fie simțit mult mai intens. E greu să găsesc un termen exact, fără a aluneca într-o metaforită siropoasă, dar tot ce se întâmplă după swing e un complex și incredibil proces de re-apropriere a celuilalt. Îți regăsești partenerul, acel trup atât de familiar, care reacționează așa cum știi că reacționează, la acele lucruri la care știi că reacționează, dar îl regăsești totodată vag diferit, ca și cum mângâierile, contactul cu sexul altcuiva i-au adăugat ceva indefinit, dar sesizabil. Și vrei să-ți re-posezi persoana iubită și să te lași re-posedat de ea, să integrați în cuplul pe care îl formați și aceste noi note (de o volatilitate similară cu aceea a ultimelor note ale unui parfum) pe care le-ați căpătat fiecare după orgasmul pe care l-ați trăit în prezența și prin intermediul altuia, a unui străin.

Actul ăsta pasional de culegere din și de pe trupul iubitului a urmelor celuilalt și de hrănire a cuplului cu ele e și unul în care măștile sunt înlăturate și vă regăsiți fiecare intimitatea familiară și confortabilă. Dar e, totodată, un act în care contemplați amprentele pe care masca le-a întipărit pe fiecare dintre voi. Iar amestecul ăsta de familiar și nou e unul al dracu’ de excitant.

Paradoxuri în swing - #1

Imagine din serialul Secret Diary of a Call Girl

Îmi amintesc că unul dintre lucrurile care m-au surprins când am început să ne uităm la Secret Diary of a Call Girl, acum vreo patru ani, a fost cât timp ocupau în economia fiecărui episod toate pregătirile lui Belle de dinaintea unui job. Pentru un dineu la Buckingham s-ar fi gătit mai repede decât pentru întâlnirea cu un client într-un hotel. La vremea respectivă am crezut că-i doar o componentă a strategiei producătorilor de glamourizare a personajului (efectul colateral era şi de glamourizare a meseriei, din păcate). Mai târziu însă am dat peste un articol într-un ziar britanic despre Belle de Jour, cartea care a stat la baza serialului. O răsfoisem, şi nimic mai mult. Articolul observa ceva interesant: că autoarea jurnalului scrie mai mult despre deghizare decât despre sex. Tot ceea ce the infamous call girl pune pe ea – de la ruj şi lenjerie intimă la pantofii cu tocuri ameţitoare – reprezintă o formă de construire a unei identităţi alternative, identitatea unei prostituate de lux, diferită de cea a tinerei londoneze off duty.

Toutes proportions gardées, experienţa noastră în swing de până acum a fost pentru mine tot o formă de deghizare. La propriu (da, ştiu, e cel mai frivol aspect legat de swing), dacă e să mă gândesc la dresurile de French maid pe care le-am purtat la câteva întâlniri/party-uri şi care în „viaţa de zi cu zi” îmi provoacă aproape acelaşi zâmbet batjocoritor ca un outfit Juicy Couture. Şi la figurat, pentru că în prezenţa altui cuplu mi-am pus mereu o mască. N-am avut probleme să mă dezbrac în faţa unor oameni pe care de-abia îi cunoscusem, dar nu i-am spus niciunuia numele meu de familie. Dacă s-a întâmplat ca vreunul să afle unde lucrez, am avut mereu o strângere de inimă. Sunt de acord să ştie dacă îmi place sexul oral (da), dacă fac sex anal (da, în anumite condiţii) sau dacă I'm into BDSM (no way), dar prefer să nu ştie dacă am fraţi sau surori, ce liceu am absolvit şi cine sunt prietenii noştri vanilla. Mă bucur că am ajuns la o intimitate destul de mare - şi prin asta nu mă refer strict la sex - cu nişte cupluri cu care ne-am văzut de mai multe ori, fără ca ei să aibă habar cât de tăcută sau de vorbăreaţă sunt de fapt ori dacă aroganţa mea e reală sau jucată. I just put on the flirty mask and play!