E swing-ul o soluție?

O soluție pentru ce? Pentru o relație disfuncțională? Pentru ieșirea din rutină? Pentru recăpătarea interesului față de partener sau pentru creșterea libidoului? Pentru testarea încrederii în parteneri?

Nu, swingul nu e o soluție pentru nimic, iar a te apropia de swing căutând soluții pentru problemele care apar în cuplu e cea mai păguboasă atitudine. Swingul nu e terapie. Nu poate fi o soluție pentru ceva ce nu funcționează atât timp cât presupune participarea unui cuplu deja funcțional (emoțional și sexual). Altfel, orice fisură, orice problemă deja existentă în cuplu va fi amplificată de presiunea cu care vă veți confrunta, deseori, în swing.

Ați auzit probabil deja mărturii care vă spun swingul îți poate întări relația. Da, de cele mai multe ori sunt adevărate. Dar pentru a se întâmpla asta, relația trebuie să fie deja sănătoasă. E - ca să folosesc o analogie - similar cu situația atleților. Atleții au inimi sănătoase în urma nenumăratelor antrenamente și competiții, dar dacă cineva are deja probleme cu inima nu e trimis să facă atletism pentru a se vindeca. Ba chiar i se recomandă să evite efortul.

Așa că, în cazul în care cochetați (de fapt în cazul în care doar unul dintre parteneri cochetează) cu ideea de swing crezând că asta rezolva o problemă de cuplu, mai bine renunțați. Swingul nu peticește nimic și nu tine loc de iubire și de încredere. Ci le presupune.

La fel de adevărat e că swingul joacă și un rol profilactic. Dacă îl practici, e mai puțin probabil să ajungi să te plictisești de partenerul tău sau să sfârșești într-un impas comunicațional (din moment ce swingul e un exercițiu continuu de comunicare). Dar nu îl practici pentru asta. Un cuplu funcțional în swing e acel cuplu care a ajuns în acel loc pentru că ambii parteneri sunt mânați de o fantezie și o dorința comune, și nu un cuplu care încearcă să repare, cu disperare, ceva.

Și, ca să închei cu o altă analogie (riscând ironiile Albertinei, în opinia căreia comparațiile sunt o modalitate extrem de facilă și reductivă de a spune ceva ce se dovedește dificil de comunicat), swingul e la fel cu a mânca fructe: nu mănânci să te faci bine, ci pentru că-ți plac, dar vitamina C din ele te ajută și să nu te îmbolnăvești.

Despre limită... în swing

Câteva lucruri sunt esențiale în swing. Printre ele, evident, sexul, privirea și... limitele. Acestea din urmă sunt atât de importante și atât de discutate încât Liiceanu ar putea scrie o adendă inspirată din swing la cunoscuta lui carte.

Orice discuție despre swing între parteneri sau cu un alt cuplu ajunge, inevitabil, și la aspectele practice: până unde mergem? - e swing închis sau deschis, e soft, e swap, e full swap, e normal, anal etc...

Limitele sunt reperele de care se agață orice cuplu, granițele alea fixe în cadrul cărora îți configurezi experiența în așa fel încât ea să se situeze într-o zonă de confort. De exemplu, noi nu facem swing închis - când o facem, o facem împreună în aceeași cameră, ne bucurăm împreună de întreaga experiență. Evident, ne-am putea bucura și separat, dar plăcerea n-ar mai fi deloc aceeași pentru că ar lipsi un ingredient principal - prezența partenerului. Ar fi simplu sex cu alte persoane... Or pentru asta n-am avea nevoie de swing, ar fi suficient să ne deschidem relația.

În orice experiență am intra, intrăm cu un set clar de limite stabilite între noi. De multe ori ele sunt explicitate și celorlalți parteneri de sex, iar când nu sunt explicitate - când pur și simplu interacționăm cu oameni abia cunoscuți la vreun party - ele sunt comunicate subtil, nu neapărat verbal, de cei implicați. Și aici intervine un alt element esențial în swing - respectul față de limitele impuse de celălalt - NU înseamnă NU - fie că NU-ul vizează sărutul pe gură sau sexul anal, pur și simplu e respectat. E una dintre regulile sfinte, fără de care lucrurile nu s-ar putea desfășura într-un cadru sigur.

Ce ar trebui să rețină cineva aflat la început de drum în swing din tot acest excurs despre limită? Două imperative esențiale: comunicarea și apoi respectarea limitelor.

Nu poți face swing (de fapt poți, dar în mod sigur nu va fi unul reușit) fără o introspecție onestă asupra a ceea ce ești dispus sa experimentezi și în ce situații îți poți vedea partenerul. Rezultatele acestei introspecții trebuie aduse la cunoștința partenerului. Fără comunicarea limitelor fiecăruia, lucrurile nu au cum să funcționeze. Iar odată comunicate, ele trebuie negociate și stabilite în zona de confort reciproc. Apoi respectate. Respectate cu orice preț. Pentru că nimic nu e mai sinucigaș pentru un cuplu în swing decât ca unul dintre parteneri să încalce limitele stabilite.

Iar după ce le veți stabili și vă veți convinge de importanța lor un singur lucru veți mai avea de constatat cu privire la limite: pe cât de importante și imuabile sunt, pe atât sunt de volatile. Swingul vă schimbă și, inevitabil, limitele voastre se vor muta pe nesimțite, aproape de la experiență la experiență. Vor cădea bariere, vor apărea situații noi care vă vor pune în fața unor noi limite la care poate nici nu vă gândiserăți. Iar relația voastră se va reconfigura continuu. Ceea ce vă va obliga încă o dată să comunicați, să comunicați continuu. Pentru că doar cuplurile care comunică și în care partenerii își respectă reciproc dorințele și limitele rezistă în swing.