Când swinging-ul devine subiect de dezbatere media. Part 1

Întâi a fost articolul: DILEMĂ ETICĂ Oamenii care-şi împrumută partenerii de viaţă prietenilor. Swingul, „dans“ cu perechi de schimb sau troc de persoane?

Apoi a fost dezbaterea filmată. V-o redăm mai jos. Deocamdată fără comentarii, dar promitem să revenim azi sau mâine și să o comentăm în detaliu. Pentru că, din păcate, chiar sunt multe de remarcat.

Până atunci, dacă aveți propriile observații, nu vă sfiiți să ni le comunicați sub formă de comentarii. 

DILEMĂ ETICĂ Despre swingeri şi schimbul de parteneri

E swing-ul o soluție?

O soluție pentru ce? Pentru o relație disfuncțională? Pentru ieșirea din rutină? Pentru recăpătarea interesului față de partener sau pentru creșterea libidoului? Pentru testarea încrederii în parteneri?

Nu, swingul nu e o soluție pentru nimic, iar a te apropia de swing căutând soluții pentru problemele care apar în cuplu e cea mai păguboasă atitudine. Swingul nu e terapie. Nu poate fi o soluție pentru ceva ce nu funcționează atât timp cât presupune participarea unui cuplu deja funcțional (emoțional și sexual). Altfel, orice fisură, orice problemă deja existentă în cuplu va fi amplificată de presiunea cu care vă veți confrunta, deseori, în swing.

Ați auzit probabil deja mărturii care vă spun swingul îți poate întări relația. Da, de cele mai multe ori sunt adevărate. Dar pentru a se întâmpla asta, relația trebuie să fie deja sănătoasă. E - ca să folosesc o analogie - similar cu situația atleților. Atleții au inimi sănătoase în urma nenumăratelor antrenamente și competiții, dar dacă cineva are deja probleme cu inima nu e trimis să facă atletism pentru a se vindeca. Ba chiar i se recomandă să evite efortul.

Așa că, în cazul în care cochetați (de fapt în cazul în care doar unul dintre parteneri cochetează) cu ideea de swing crezând că asta rezolva o problemă de cuplu, mai bine renunțați. Swingul nu peticește nimic și nu tine loc de iubire și de încredere. Ci le presupune.

La fel de adevărat e că swingul joacă și un rol profilactic. Dacă îl practici, e mai puțin probabil să ajungi să te plictisești de partenerul tău sau să sfârșești într-un impas comunicațional (din moment ce swingul e un exercițiu continuu de comunicare). Dar nu îl practici pentru asta. Un cuplu funcțional în swing e acel cuplu care a ajuns în acel loc pentru că ambii parteneri sunt mânați de o fantezie și o dorința comune, și nu un cuplu care încearcă să repare, cu disperare, ceva.

Și, ca să închei cu o altă analogie (riscând ironiile Albertinei, în opinia căreia comparațiile sunt o modalitate extrem de facilă și reductivă de a spune ceva ce se dovedește dificil de comunicat), swingul e la fel cu a mânca fructe: nu mănânci să te faci bine, ci pentru că-ți plac, dar vitamina C din ele te ajută și să nu te îmbolnăvești.

Despre sexul în grup

Programul din ultimele săptămâni ne-a ținut departe de blog. Din fericire nu și de swing. Experiențele din perioada recentă și impresiile schimbate cu Albertina despre ele m-au determinat să scriu despre sexul în grup. Ok, nu despre sexul în grup în general (titlu, recunosc, dat mai mult din rațiuni de SEO), cât despre un aspect al sexului în grup: crowd managementul.

Cum gestionăm interacțiunea cu mai multe persoane în swing? Greu, e răspunsul onest. :) Da, știu, pentru cei fără nici o experiență de genul acesta remarca ar putea părea derutantă. În fanteziile noastre, totdeauna, ceilalți sunt niște actori docili, niște pioni pe care îi mutăm după bunul plac și care sunt mereu acolo unde vrem și fac de fiecare dată ceea ce vrem. Evident, niște persoane reale niciodată nu se vor plia pe fanteziile noastre - e dezavantajul și, totodată, marele câștig al unei experiențe cu altcineva, cu cineva nou, care nu e proiecția propriei minți.

”La un moment dat mișcați patul prea tare, ne-a distras ritmul vostru și nu ne-am mai putut concentra la ce făceam”, mi-a spus Albertina, după una dintre primele noastre experiențe de swing. Atunci m-a surprins un pic - credeam că e hot combinarea ritmurilor celor două cupluri aflate în pat. Nu pentru toți, aveam să-mi dau seama.. Ulterior, după primul nostru threesome MFM, am înțeles cât de dificil poate fi pentru Albertina să gestioneze, conștient, echitabil și în același timp plăcut pentru ea, interacțiunea cu cei doi bărbați. Da, un threesome e hot, însă pune o și mai mare presiune pe cei implicați, mai mare decât într-o experiență în patru.

Recent, la finalul unui party, schimbam impresii cu celalalt cuplu cu care tocmai făcuserăm sex. În ciuda experienței lor de party bogate, mărturiseau că s-au simțit neconfortabil la un moment dat - prea multă lume în jur, prea multă mișcare, priviri ațintite asupra lor (spațiul în care se desfășura acțiunea era unul deschis, accesibil mai multor cupluri). Nu doar Albertina, ci și partenerul ei se simțise, de la un punct încolo, straniu.

O remarcă similară am primit de la un cuplu de prieteni pe care, contrar tuturor regulilor și ghidurilor „Cum să devii swinger în 10 pași”, am încercat să-l inițiem în swing (poveste cu final încă necunoscut, asupra căreia, probabil, o să mai revenim). Tot mișcarea patului îi incomodase și pe ei în timpul unui episod de soft swing în care ne angajaserăm toți patru.

OK, care-i concluzia tuturor mărturisirilor ăstora? Că swing-ul, de fapt, sexul în grup e nașpa? Nici pe departe. E o experiență intensă, foarte excitantă și incitantă. Numai că e altfel decât ți-o imaginezi și, evident, te pune în fața unor situații deseori prozaice pe care doar auto-controlul sau o bună chimie cu partenerul de moment te face să le depășești. Asta dacă e chimie. Când nu e, rămâne doar o experiență să-i spunem interesantă. Mai excitantă când ți-o reamintești decât atunci când ai trăit-o...

Despre limită... în swing

Câteva lucruri sunt esențiale în swing. Printre ele, evident, sexul, privirea și... limitele. Acestea din urmă sunt atât de importante și atât de discutate încât Liiceanu ar putea scrie o adendă inspirată din swing la cunoscuta lui carte.

Orice discuție despre swing între parteneri sau cu un alt cuplu ajunge, inevitabil, și la aspectele practice: până unde mergem? - e swing închis sau deschis, e soft, e swap, e full swap, e normal, anal etc...

Limitele sunt reperele de care se agață orice cuplu, granițele alea fixe în cadrul cărora îți configurezi experiența în așa fel încât ea să se situeze într-o zonă de confort. De exemplu, noi nu facem swing închis - când o facem, o facem împreună în aceeași cameră, ne bucurăm împreună de întreaga experiență. Evident, ne-am putea bucura și separat, dar plăcerea n-ar mai fi deloc aceeași pentru că ar lipsi un ingredient principal - prezența partenerului. Ar fi simplu sex cu alte persoane... Or pentru asta n-am avea nevoie de swing, ar fi suficient să ne deschidem relația.

În orice experiență am intra, intrăm cu un set clar de limite stabilite între noi. De multe ori ele sunt explicitate și celorlalți parteneri de sex, iar când nu sunt explicitate - când pur și simplu interacționăm cu oameni abia cunoscuți la vreun party - ele sunt comunicate subtil, nu neapărat verbal, de cei implicați. Și aici intervine un alt element esențial în swing - respectul față de limitele impuse de celălalt - NU înseamnă NU - fie că NU-ul vizează sărutul pe gură sau sexul anal, pur și simplu e respectat. E una dintre regulile sfinte, fără de care lucrurile nu s-ar putea desfășura într-un cadru sigur.

Ce ar trebui să rețină cineva aflat la început de drum în swing din tot acest excurs despre limită? Două imperative esențiale: comunicarea și apoi respectarea limitelor.

Nu poți face swing (de fapt poți, dar în mod sigur nu va fi unul reușit) fără o introspecție onestă asupra a ceea ce ești dispus sa experimentezi și în ce situații îți poți vedea partenerul. Rezultatele acestei introspecții trebuie aduse la cunoștința partenerului. Fără comunicarea limitelor fiecăruia, lucrurile nu au cum să funcționeze. Iar odată comunicate, ele trebuie negociate și stabilite în zona de confort reciproc. Apoi respectate. Respectate cu orice preț. Pentru că nimic nu e mai sinucigaș pentru un cuplu în swing decât ca unul dintre parteneri să încalce limitele stabilite.

Iar după ce le veți stabili și vă veți convinge de importanța lor un singur lucru veți mai avea de constatat cu privire la limite: pe cât de importante și imuabile sunt, pe atât sunt de volatile. Swingul vă schimbă și, inevitabil, limitele voastre se vor muta pe nesimțite, aproape de la experiență la experiență. Vor cădea bariere, vor apărea situații noi care vă vor pune în fața unor noi limite la care poate nici nu vă gândiserăți. Iar relația voastră se va reconfigura continuu. Ceea ce vă va obliga încă o dată să comunicați, să comunicați continuu. Pentru că doar cuplurile care comunică și în care partenerii își respectă reciproc dorințele și limitele rezistă în swing.

Swing, gemete și respirații...

Când faci sex ani de zile cu cineva ajungi să cunoști semnificația oricărei reacții, a oricărui geamăt și a oricărei mișcări. E ca drumul ălă pe care îl străbați zilnic cu mașina și-l știi și cu ochii închiși. Evident, ca să nu te plictisești, variezi, te abați pe câte o rută ocolitoare sau pur și simplu știi unde e cazul să accelerezi atunci când te grăbești. Însă știi toate variantele de a ajunge din punctul A în punctul B, cu alte cuvinte, de la preludiu la orgasm. Și nu e rău deloc, să fim bine înțeleși. Nu există riscul să te rătăcești, să ratezi destinația - sau - să nu fim ipocriți - măcar știi că ai ratat-o atunci când se întâmplă să o ratezi.

Ce se întâmplă când faci swing? Păi e fix ca atunci când ești într-un oraș nou. Da, știi să conduci, ești bun la asta, conduci de zeci de ani. Știi și unde trebuie să ajungi. Să alegi cea mai bună rută e partea cea mai complicată. Și intervin dilemele? Conduci în stilul tău, așa cum faci acasă? Încerci să te lași condus de semne noului oraș? Complicat.

Evident, sexul cu altcineva e ceva nou, nu poate fi decât intens și proaspăt. Noutatea din swing vine însă la pachet nu doar cu plăcerile, ci și cu neajunsurile teritoriilor noi, neexplorate de tine. Iar oamenii sunt teribil de diferiți și comunică în intim în forme extrem de variate, așa că sexul în swing până la a fi plăcere e și provocare (sau tocmai de aceea e o altă formă de plăcere, pentru că presupune un plus de provocare).

Sunt mai degrabă tăcut atunci când fac sex. Excitarea, faptul că ceva îmi place nu le exprim verbal sau prin gemete sonore, ci oarecum discret prin ritmul respirației și amplitudinea ei. Albertina știe asta și traduce perfect semnele atunci când facem sex. Uneori însă, făcând sex cu altcineva am avut surpriza să-mi văd partenera de swing oprindu-se în mijlocul unei felații sau încremenind speriată după o mușcătură sau zgârietură, crezând, doar auzindu-mi ritmul respirației, că face ceva total în neregulă. Aproape de fiecare dată am simțit-o pe Albertina alături cum abia își stăpânește chicotitul și mi-o imaginam pe cale să-i explice celeilalte tipe: „Nu, e doar semn că-i place, continuă”.

În schimb, Albertina geme când facem sex. Sonor. Nu într-atât cât să o audă vecinii, dar geme. Și o face într-un fel al ei, unic, care pe mine mă scoate din minți de plăcere. Într-o altă noapte de swing, când gemetele Albertinei tot mai precipitate îmi dădeau de înțeles că se apropie de un orgasm extrem de intens alături de celălalt tip, mă trezesc că partenera lui, aflată în brațele mele, mă întreabă îngrijorată dacă Albertina e bine sau el îi face ceva neplăcut. I-am răspuns că e mai mult decât bine. Atunci mi-am dat seama dintr-o dată de faptul că doar eu și Albertina puteam resimți adevărata intensitate a ceea ce ea trăia.

Și, oricât ar părea de ciudat, aceste bâjbâieli printre gemete și respirații sunt parte din farmecul swingului. La final, dimineață, constați nu doar că ai mai adăuga ceva la „dicționarul” care te ajută să comunici cu alți oameni, dar îți dai seamă că ești din nou atent la tot ce înseamnă „drumul” tău obișnuit către casă.

O conversație (aproape) imaginară

Sursa foto http://www.anneofcarversville.com/sensuality/2012/1/29/are-stay-at-home-moms-majority-of-cheaters-on-ashley-madison.html

El: De asta suntem aici, ca să nu ajungem să ne-o tragem cu secretara.

(Eram într-un bar, într-o seară de sâmbătă, El cu soția, Eu cu Dr. Fridolin, la prima întâlnire față în față după vreo două săptămâni de chatting destul de agreabil pe mess.)

Eu: Not really. Adică noi nu facem asta pentru că mi-ar fi teamă că Dr. Fridolin și-o va trage cu secretara. Sau eu cu secretarul...

El: Nu ți-e teamă?

Eu: Nu mai tare decât de posibilitatea ca la un moment dat fiecare dintre noi să vrea s-o apuce într-o altă direcție în viață.

El: Păi da, dar în privința asta nu prea ai ce face. În privința înșelatului ai....

Eu: Să faci swing?!

El: De ce nu?

Eu: Swing profilactic?!

El: Spune-i cum vrei.

Eu: Faci swing și te imunizezi contra riscului de a călca strâmb?

El: Așa ceva.

Eu: I se spune lifestyle, nu doctorie.

El: Tuturor ni se întâmplă, mai devreme sau mai târziu, să ni se scurgă ochii după vreo colegă de serviciu.

Eu: Și probabil ești mai relaxat în chestiunea asta dacă ești swinger. La fel și soția ta, atîta vreme cît nu e vorba despre înșelat, ci despre fantezii recunoscute. Dar ăsta e un efect al swingului, nu un argument pro.

El: Poate fi un argument, dacă ții la căsnicie.


:|

(Atunci am știut că seara se va încheia repede. Despre motivele noastre pentru a face swing puteți citi aici.)

Privirea în swing (I) - De ce swing-ul nu e doar simplu sex cu alți parteneri

Swingerii sunt deseori acuzați de ipocrizie: cum că maschează sub termenul pompos de swing banala dorință (provenită, evident, din plictiseală sau lipsă de iubire pentru partener) de a face sex cu altcineva. E o viziune nu doar simplistă și reductivă, dar e una care ignoră un element esențial în swing.

Spre deosebire de simplul sex cu un altcineva (aventura, one night stand-ul, sexul cu amantul/amanta), aproape toate formele de swing-ul implică ceva fundamental - privirea partenerului. Nu doar faci sex cu altcineva (deși, cum spuneam, există forme de swing care nu presupun schimbul de parteneri), ci îți și privești partenerul interacționând erotic cu altcineva în timp ce ești privit la rândul tău de partener sau, pur si simplu, doar faci sex cu partenerul tău sub privirea altuia/altora, privindu-i în același timp pe aceștia.

Iar privirea asta e unul dintre factorii care nu doar amplifică excitement-ul, dar îi conferă și caracterul ăla care face interacțiunea din swing unică - unică nu doar față de celelalte feluri de a face sex, ci unică de fiecare dată, unică pentru că privești alți oameni, alte corpuri, sau ești privit de altcineva...

Și nu, nu e vorba nici măcar de faptul că swingerii, la fel ca ceilalți contemporani, sunt produsul și sclavii unei culturi a imaginii. Evident, este și asta, dar swingul nu e doar o înlocuire a pornografiei electronice mimate de pe tv sau internet cu una care se desfășoară live, sub ochii tăi. Privirea nu doar surprinde un act sexual cât se poate de real și explicit, ci pătrunde în intimitatea autentică a unor persoane reale care trăiesc, în acel moment, sexul. Și e un joc voyeurist - exhibitionist în care privirii străine i se dezvăluie o anume formă de intimitate care altfel rămâne ascunsă în spatele ușilor dormitorului și, în același timp, privirii familiare a partenerului i se dezvăluie o nouă intimitate, vag străină.

Una dintre cele mai intense partide de sex trăite vreodată de mine a fost într-o noapte de swing când, în timp ce o pătrundeam pe Albertina, o priveam cum, aplecată deasupra celeilalte tipe aflată în pat cu noi, o mângâia, îi săruta sânii sau îi culegea de pe buze gemetele și respirația sacadată pe care i-o provoca acesteia partenerul ei. Iar experiența definitorie în ceea ce privește swingul a fost acel moment când am putut privi, de la câțiva zeci de centimetri distanță, primul orgasm al Albertinei pe care i-l producea altcineva, dar la care eram martor. Imaginea trupului persoanei iubite străbătut de tremurul unui orgasm la care n-am contribuit în mod direct, dar despre care știam că prezența și privirea mea l-au amplificat la cote rar (sau ne)atinse până atunci, e una nu doar incredibil de puternică, dar și una care mi-a dezvăluit un sentiment despre a cărui existență habar nu aveam. Nu, nu e vorba de gelozie, ci de un sentiment total opus ei. Nu întâmplător, probabil, în română nu poartă un nume. În engleză, termenul e ”compersion”. Dar despre el și despre cum îl trăim, o să citiți în postări viitoare.

Identificând swingeri la o petrecere vanilla

Dragă Mariella,

(dacă n-ați citit niciodată cuvintele înțelepte – și devastator de ironice – ale Mariellei Frostrup, Observer’s agony aunt, puteți recupera aici)

Dilema Acum câteva weekenduri, mi-am făcut curaj să merg cu Dr. Fridolin la ziua unei amice de-a lui. De obicei, autista din mine găsește o scuză pentru a se eschiva și a rămîne acasă, cu cărțile din teancul de citit și cu window shoppingul online. În pană de inspirație, am încercat să nu-mi imaginez un scenariu la întrebarea ”cât de rău poate fi?”, mi-am ocupat locul pe bancheta din spate a taxiului și am descins în plin Centru Vechi. N-a fost rău. Din multe motive. Unul dintre ele: la vreun sfert de oră după ce am ajuns, am început să mă gândesc că cel mai slab tip de la petrecere și soția lui gorgeous sunt swingeri (Dr. Fridolin a pus paie pe foc spunându-mi că a văzut, poate, un profil care le semăna pe unul dintre site-urile pe care avem și noi cont, ceea ce s-a dovedit, în cele din urmă, neadevărat). Dar dacă intuiția mea dădea greș? Cum puteam să aflu dacă sunt sau nu swingeri, without making a total ass of myself?

Un ipotetic răspuns de la Mariella Comunicarea între sexe a fost mereu un teren minat. Am văzut atâtea cazuri de semnale interpretate greșit, încât, înainte să ni se spună că bărbații sunt de pe Marte, iar femeile de pe Venus, m-am întrebat dacă n-am aterizat de pe planete diferite. Propriile mele ritualuri de dating din tinerețe erau așa de complicate, că procesul de pace din Irlanda de Nord părea, prin comparație, floare la ureche. Și deși n-am experiență în swing, îmi imaginez că povestea cu pietrele albe amplasate în grădina casei, ca indiciu pentru faptul că locuitorii sunt swingeri, e doar o legendă urbană pentru că, altminteri, niște milioane de oameni din toată lumea își recunosc în aceste momente, fără să știe, non-monogamia sexuală.

Realitatea The skinny guy & his gorgeous wife nu mai sunt activi în lifestyle de vreo doi ani. Am aflat asta după ce și eu, și Dr. Fridolin ne-am asumat riscul unei situații penibile. Dar și dacă n-am fi primit o confirmare verbală, aș fi rămas convinsă că am identificat, prin mesaje nonverbale, un cuplu de swingeri la o petrecere vanilla. Pentru că niciodată până acum n-am întâlnit un tip care, în timp ce soția lui e alături, să privească ultrainsistent o femeie, fără nici o grijă de a ascunde asta, over and over în decursul serii, tot mai fățiș și tot mai incitant. Pentru că multe dintre tipele din lifestyle au, mi se pare, o atitudine natural sexy – they can steal the show chiar dacă nu sunt cele mai frumoase sau cele mai tinere făpturi din încăpere, chiar dacă au acasă un copil foarte mic (iar celelalte mame sunt în etapa în care se plâng că n-au mai ieșit în lume de când Centrul Vechi avea doar zece cârciumi), chiar dacă n-au un scop pentru care să se străduiască să fie sexy. Pentru că swingul îi face pe mulți – inclusiv pe noi – să îndrăznească mai mult, să le pese mai tare de cum arată, să flirteze mai des. Just for the fun of it.

Cea mai bună parte din swing e sexul cu soția

Da, știu, mulți dintre voi credeți că cea mai tare chestie în swing e faptul că pot sa fac sex cu alte, multe, partenere (sunt convins că nu vă gândiți și la alți parteneri :D). Mai mult, nu trebuie să ascund asta de soție care, nu doar că nu are nimic împotrivă, dar mă și încurajează să o fac...

În parte aveți dreptate. E mișto. Dar nu e nici pe departe cel mai hot lucru din swing.

Dacă faceți swing, vă zic un lucru banal, deci vă puteți opri aici și aștepta postarea următoare. Dacă (încă) nu faceți, aflați că cele mai intense, cele mai bune momente pe care le-am trăit de când facem asta au fost sexul cu soția după o noapte de swing. Invariabil, oricât de epuizați am fi, sfârșim prin a face sex de o intensitate explozivă. Fiziologii or să vină să spună că e un fenomen hormonal firesc, ne-am expus la noi stimuli, am interacționat cu noi parteneri etc. etc.

Dincolo de asta, de faptul că imaginile altor trupuri goale, senzațiile altor atingeri vag străine sunt încă proaspete în memorie și ne țin hiper-excitați încă două - trei zile, mai există ceva acolo în mintea noastră care face ca totul să fie simțit mult mai intens. E greu să găsesc un termen exact, fără a aluneca într-o metaforită siropoasă, dar tot ce se întâmplă după swing e un complex și incredibil proces de re-apropriere a celuilalt. Îți regăsești partenerul, acel trup atât de familiar, care reacționează așa cum știi că reacționează, la acele lucruri la care știi că reacționează, dar îl regăsești totodată vag diferit, ca și cum mângâierile, contactul cu sexul altcuiva i-au adăugat ceva indefinit, dar sesizabil. Și vrei să-ți re-posezi persoana iubită și să te lași re-posedat de ea, să integrați în cuplul pe care îl formați și aceste noi note (de o volatilitate similară cu aceea a ultimelor note ale unui parfum) pe care le-ați căpătat fiecare după orgasmul pe care l-ați trăit în prezența și prin intermediul altuia, a unui străin.

Actul ăsta pasional de culegere din și de pe trupul iubitului a urmelor celuilalt și de hrănire a cuplului cu ele e și unul în care măștile sunt înlăturate și vă regăsiți fiecare intimitatea familiară și confortabilă. Dar e, totodată, un act în care contemplați amprentele pe care masca le-a întipărit pe fiecare dintre voi. Iar amestecul ăsta de familiar și nou e unul al dracu’ de excitant.

Fără condimente, mulţumesc

 ...or why I hate the word „a condimenta” în contextul raţiunilor pentru care am decis să facem swing (Dr. Fridolin ar spune că I hate the world, not the word, dar de dragul acestei postări mă voi limita la cuvânt).

Singurul nostru prieten vanilla care a aflat că suntem swingeri a identificat în trei secunde motivul: am vrut să ne „condimentăm” viaţa sexuală. Ei bine...nu. Nu că nu ne-ar plăcea o viaţă condimentată, mai ales una sexuală, dar nu despre asta-i vorba. Sexul dintre noi nu era plictisitor şi fără gust, ca să aibă nevoie de o intervenţie salvatoare sub forma unei linguri de condimente adăugată cu fiecare escapadă de swing. Şi chiar dacă ar fi devenit nesărat şi anost, am fi încercat ca soluţie o vizită (ok, mai multe) la un sex shop, nu crearea unui cont pe un site de profil, cu toţi paşii care au urmat.

Cred că swingingul e mult prea complicat ca să fie, în esenţa lui, o modalitate de înlăturare a monotoniei în relaţie. Trebuie să-i dedici timp, în cazul în care preferi să cunoşti cupluri altfel decât mergând la clubul de swingeri. Trebuie să ai norocul ca atracţiile, chimiile şi programele a patru oameni (trei uneori, mai mult de patru alteori) să se armonizeze. Trebuie să-ţi asumi că o parte a vieţii tale va rămâne total necunoscută celor mai buni prieteni şi familiei; fireşte, le poţi spune, dar eu una mă îndoiesc că sunt mulţi care s-o fi făcut. Şi mai ales trebuie să fii pregătit să testezi, cu această ocazie, elemente esenţiale ale relaţiei: comunicarea, încrederea, generozitatea, loialitatea.

Aşadar, de ce am apucat-o pe calea asta, dacă nu căutam nişte condimente erotice? Motivele noastre, într-o ordine aleatorie:

• Pentru a transpune în realitate fantezii comune - de a face împreună sex cu alţi oameni şi de a face sex între noi împreună cu alţi oameni

• Pentru a adăuga o nouă latură vieţii sexuale; cu alte cuvinte, pentru a o face mai complexă explorând senzaţii noi şi trăind experienţe pe care monogamia sexuală nu are cum să le ofere

• Pentru a ne provoca să depăşim limite personale - mentale, nu fizice

• Pentru că suntem nişte hedonişti egocentrici (iar asta nu-i o mască)